Securitatea comunicațiilor

Securitatea reţelelor şi sistemelor de comunicaţii este dată de capacitatea acestora de a rezista, cu un anumit nivel de încredere, evenimentelor (accidentale sau intenţionate) produse în cadrul acestora. Mecanismele, metodele şi procedurile de securitate aplicabile la nivel fizic  şi la nivel logic asigură îndeplinirea cerinţelor de securitate pentru reţelele şi sistemele de comunicaţii, contribuind la creşterea încrederii în suportul de reţea destinat serviciilor şi aplicaţiilor. Cerinţele de securitate fizică sunt: disponibilitatea echipamentelor şi a reţelelor, integritatea sau completitudinea reţelelor, precum şi toleranţa la defecte. Cerinţele de securitate logică sunt: confidenţialitatea, autenticitatea, integritatea, non-repudierea şi disponibilitatea datelor.

Securitatea rețelelor fixe este asigurată prin măsuri de protecție a suportului fizic, inclusiv a mediilor de transmisie de tip ghidat (legăturile de interconectare dintre nodurile de reţea), precum şi prin măsuri aplicabile la nivel logic (pentru protecţia datelor transmise). Reţelele fără fir prezintă probleme de securitate (fizică şi logică) mai mari decât ale reţelelor cu fir, datorită faptului că mediul de transmisie este vulnerabil într-o măsură mai ridicată la factori externi (de mediu), iar pentru realizarea unei intruziuni care să compromită funcţiile reţelei este suficient ca un atacator să se afle în aria de acoperire a unui punct de acces.

Dezvoltarea şi utilizarea de modele de securitate pentru reţelele şi sistemele de comunicaţii asigură suportul necesar în vederea proiectării şi alegerii soluţiilor pentru securizarea reţelelor de comunicaţii, în condiţii de optimizare a costurilor, soluţii care să fie adaptate aplicaţiilor utilizatorilor; aceste modele utilizează abordări calitative dar  şi cantitative de analiză şi evaluare a securităţii reţelelor de comunicaţii. Ele se referă atât la securitatea fizică a reţelelor, cât şi la securitatea logică.

Soluţiile de securitate generate pornind de la aceste modele sunt în măsură să prevină incidentele de securitate la nivelul reţelelor de comunicaţii (cu fir şi radio), să minimizeze consecinţele acestora asupra resurselor şi aplicaţiilor, asigurând funcţionarea reţelelor şi sistemelor de comunicaţii în conformitate cu aşteptările utilizatorilor.