Teleasistență și Telemedicină

Utilizarea telemedicinii a apărut din nevoia de a stabili diagnostice medicale pentru pacienţii din zone îndepărtate care nu puteau călători. A fost, de asemenea, nevoie şi de a ajuta oraşele mici prin furnizarea unor tehnologii care să le permită medicilor să fie la curent cu progresele survenite în medicină şi să se consulte cu colegii.

Telemedicina reprezintă o soluţie pentru “diseminarea” serviciului  medical oferind posibilitatea accesului unui număr sporit de pacienţi la asistenţă sanitară de specialitate şi anume:

• din punct de vedere administrativ: telemedicina poate ajuta în probleme administrative implicate în implementarea politicii naţionale de sănătate, care constituie o problemă în dezvoltarea ţării;

• din punct de vedere al dezvoltării structurii naţionale de sănătate: telemedicina poate ajuta la îmbunătăţirea legăturilor între spitalele rurale şi principalele spitale naţionale, utilizând suportul de telecomunicaţii;
• din punct de vedere al educaţiei: telemedicina poate ajuta în formarea şi educarea profesională în asistenţa medicală ;
• din punct de vedere al calităţii şi eficacităţii serviciilor de asistenţă medicală: prin stabilirea unei politicii şi/sau strategii de dezvoltare a telemedicinii la nivel naţional prin care să fie identificate priorităţile de asistenţă medicală, ţinându-se seama de resursele de telecomunicaţii puse la dispoziţie.

Tehnologiile informatice şi de comunicaţii au un impact deosebit asupra desfăşurării activităţii medicale  prin posibilitatea de a crea dispozitive şi sisteme noi care să permită o abordare mult diversificată a actului medical şi anume:

• Introducerea şi dezvoltarea tehnologiilor digitale de comunicaţii, reţele fixe sau mobile, permit un acces diferenţiat în diverse zone din ţară, chiar în locuri greu accesibile, atât în zona urbană cât şi în zona rurală.  Utilizarea tehnologiilor digitale împreună cu cele informatice au contribuit la dezvoltarea de dispozitive de măsură avansate care au posibilitatea de a îndeplini un număr variat de funcţii, precum şi de a permite cuplarea la o reţea de colectare a datelor măsurate.   În plus, conectarea acestor dispozitive la o reţea din cadrul unei aplicaţii de telemonitorizare, realizată similar cu  reţele informatice de succes, cum ar fi INTERNET-ul, permite conectarea permanentă a pacientului la un Centru Medical care oferă serviciile de monitorizare.

• Utilizarea, din ce în ce mai frecventă, a reţelei INTERNET oferă posibilitatea informării, educării şi învăţării pacientului în ceea ce priveşte serviciile de telemonitorizare la domiciliul acestuia.  Astăzi este o realitate faptul că, şi în România, accesul la INTERNET devine un lucru din ce în ce mai obişnuit, prin apariţia unui mare număr de furnizori de asemenea servicii.  În acest fel pacientul poate să fie educat privitor la importanţa urmăririi stării de sănătate, în mod continuu, mai ales în cazul unor afecţiuni cronice, determinându-l să accepte utilizarea acestor servicii, având consecinţe benefice asupra gradului  de menţinere a sănătăţii sale la un nivel superior.

• Introducerea unui sistem de înregistrare electronică a datelor medicale, în baza unor standarde dezvoltate pentru acest scop, reprezintă un element important în activitatea de reprezentare unitară  datelor provenite din aplicaţiile de monitorizare distantă, indiferent de furnizorul de servicii de acest gen,  reprezentare identică cu aceea utilizată în practica medicală curentă.  Aspectul este important, pentru că nu obligă personalul medical să desfăşoare o activitate diferită, faţă de aceea zilnică, pentru bolnavii telemonitorizaţi, cu consecinţe benefice asupra timpului de răspuns,  menţinerea bazelor de date, productivităţii, calităţii activităţii medicale.

Introducerea serviciilor de telemedicină trebuie să urmărească o serie de obiective cu scopul de a deveni un serviciu eficient şi anume :

• Pacienţii trebuie trataţi cât mai aproape de casă şi la cel mai adecvat nivel de îngrijire;
• Expertiza medicală trebuie să fie disponibilă în mod egal, independent de locul unde trăieşte pacientul;
• Pacienţii trebuie să primească informaţii şi servicii de calitate ;
• Calitatea deciziilor medicale trebuie îmbunătăţită prin asigurarea unei mai mari disponibilităţi a informaţiilor existente despre pacienţi;
• Trebuie să se evite repetarea examenelor de laborator şi analizelor medicale;
• Serviciile de sănătate pot să-şi îmbunătăţească eficienţa şi productivitatea prin reducerea muncii administrative de rutină, ca reintroducerea  informaţiilor existente deja in format electronic şi prin distribuirea sarcinilor între instituţiile de îngrijire a sănătăţii şi personalul de îngrijire;
• Schimbul de informaţii trebuie să ţină cont de aspectele securizării şi confidenţialităţii datelor pacienţilor;
• Cunoştinţele medicale trebuie să fie mai uşor accesibile;
• Să poată fi asigurată o pregătire continuă a personalului medical;
• Să poată fi asigurată o utilizare adecvată a resurselor locale şi regionale.

Utilizarea serviciilor de telemedicină permite o serie de avantaje pentru actorii care participă la exploatarea acestora.

Astfel,

Pentru practicieni, dezvoltarea telemedicinii înseamnă:

• Colaborarea între confraţii de acelaşi nivel sau între diferite corpuri de practicieni.
• Creşterea gradului de coolaborarea în reţelele oraş-spital, generalist-specialist, public-privat. Într-o meserie cu puternice caste, telemedicina poate insufla o voinţă mai mare de cooperare de parteneriat, de sinergie.
• Creşterea capacităţii de informare selectivă a medicului;
• Apropierea dintre medicii generalişti, clinicile şi centrele spitaliceşti universitare prin realizarea unor punţi de comune de comunicaţie, de informare, de transmisie a ştiinţei.
• Mărirea vitezei de acumulare a cunoştinţelor de specialitate prin posibilitatea consultării altor colegi în cazul problemelor atipice
• Posibilitatea de a  confrunta mai multe păreri în timp real în scopul de a întări un diagnostic asupra unei patologii deosebite.
• Medicii care au specialităţi sau competenţe recent introduse în ţară pot solicita asistenţă de specialitate oriunde în lume există unităţi medicale cu experienţă şi echipamente de telecomunicaţii corespunzătoare.

Pentru sistemul de sănătate public, dezvoltarea telemedicinii înseamnă:

• Evitarea deplasările inutile ale pacieţilor în cazul când starea acestora nu  necesită un transfer la centru spitalicesc
• Scăderea cazurilor de mortalitate prin oferirea de consultaţii la distanţă în ceea ce priveşte primul ajutor
• Limitarea redundanţei actelor, examenelor şi testelor medicale, permiţând personalului medical să acceadă în orice moment la dosarul medical al pacientului pe care îl îngrijeşte.
• Scăderea numărului de internări, prin consultaţiile medicilor specialişti pentru pacienţii aflaţi la distanţe mari de spitale
• Un controlul mai bun al cheltuielilor de sănătate deoarece fiecare intervenţie este plasată într-o baza de date, prin sistemul informatic,  deci analizabilă din punct de vedere contabil.
• Centrele medicale româneşti pot suplimenta gama de servicii oferite.
• Modernizarea sistemului de învăţământ universitar medical printr-o racordare la circuitele mondiale de informaţii medicale.

Pentru medicii cu activitate în zone rurale, dezvoltarea telemedicinii înseamnă:

• Ameliorarea accesului la resurse de specialitate.
• Diminuarea stării de izolare faţă de mediul medical din centrele universitare
• Beneficiul accesului la o bancă de date disponibile în timp real ţinând seama de istoricul intervenţiilor actorilor telemedicinei, de sfaturile teoretice şi de părerile empirice asupra oricărei probleme întâlnite.
• Posibilitatea unei pregătirii continue a medicilor, prin multiplicarea posibilităţilor de contact profesional prin reţea, utilizând instrumentele informatice de teleînvăţământ.
• Medicii care au specialităţi sau competenţe recent introduse în ţară pot solicita asistenţă de specialitate oriunde în lume există unităţi medicale cu experienţă şi echipamente de telecomunicaţii corespunzătoare.

Pentru centrele medicale mici din zone izolate, dezvoltarea telemedicinii înseamnă:

• Rezolvarea unor probleme de izolare geografică a populaţiei unde adesea este indispensabil să se parcurgă un anumit număr de kilometrii pentru a se obţine un singur diagnostic.
• Accesul la informaţie de specialitate
• Oricare centru medical poate solicita asistenţă pentru diagnostic şi/sau tratament centrelor specializate sau colaboratorilor de specialitate
• Oricare centru medical poate anunţa cazurile atipice care vor fi transferate într-o bază de date, în vederea studiilor clinice
• Posibilitatea contactării unor specialişti, fără a deplasa pacientul.

Pentru pacienţi, dezvoltarea telemedicinii înseamnă:

• Un acces mai bun la servcii medicale de specialitate
• O reducere a costurilor de deplasare in alte oraşe pentru stabilirea unui diagnostic
• Prevenirea unor complicaţii prin punerea la dispoziţia medicului curant a unui diagnostic de spcialitate având, astfel, posibilitatea aplicării imediate a unui tratament.
• Posibilitatea susţinerii familiare prin aplicarea unor tratamente la domiciliu, înlocuind spitalizări prelungite doar pentru efectuarea acestuia.
• Scăderea stresului creat  membrilor familiei pacientului atunci când acesta trebuie transportat la distanţe mari sau în condiţii climaterice nefavorabile, precum şi prin posibilitatea unei informări preliminare asupra situaţiei pacientului.

Obiectivul final pentru dezvoltarea unei reţele de telemedicină îl reprezintă oferirea de servicii de telemedicină către pacienţi. Implementarea, dezvoltarea şi exploatarea unor servcii de telemedicină reprezintă un ansamblu de resurse de ordin tehnic, administrativ şi financiar.

• Aplicaţia de telemedicină reprezintă transpunerea unei activităţi medicale la distanţă.

• Serviciul de telemedicină, reprezintă ansamblul activităţilor necesare pentru organizarea şi desfăşurarea aplicaţiilor de telemedicină.  Un serviciu de telemedicină  presupune măsuri de ordin organizatoric, administrative, tehnice, economice, care să permită desfăşurarea uneia sau mai multor aplicaţii  de telemonitorizare.
• Reţeaua suport pentru telemedicină reprezintă ansamblul resurselor de ordin tehnologic de elemente din domeniul comunicaţiilor şi informaticii care permite implementarea serviciilor de telemedicină, cu aplicaţiile de telemedicină aferente, în cadrul reţelei de telemedicină.
• Reţeaua de telemedicină, reprezintă ansamblul resurselor de ordin administrativ, tehnologic, de standardizare, legislativ, care permite implementarea, dezvoltarea şi exploatareasistematică a serviciilor de telemedicină.